Mezelurile, in acceptiunea comuna a consumatorilor, reprezinta acele preparate din carne procesate industrial care, odata preparate, au un termen de valabilitate net superior carnii gatite, adica undeva de ordinul saptamanilor sau chiar lunilor, functie de cantitatea si natura aditivilor alimentari introdusi in reteta (antioxidanti, conservanti, etc.). Pe langa acestia, foarte multe mezeluri mai includ aditivi pentru potentarea gustului, accentuarea culorii, conferirea de diferite arome; context in care “afumat chimic” este un exemplu de expresie care sa nu va mire daca o gasiti pe eticheta vreunui preparat industrial.
Mezelurile au capatat “teren” in alimentatia oamenilor prin avantaje precum: termen mare de valabilitate, gust, varietate, usurinta de consum – este suficient sa le cumperi si sa le feliezi ca mai apoi sa le consumi direct, fara a le mai prepara; spre deosebire de carnea macra care trebuie portionata si apoi gatita.
Tot la categoria “mezeluri” pot fi incadrate si conservele de carne (pate, carne la cutie, conserve de peste, etc.), diferenta facand-o doar ambalajul – cutie metalica vs. membrana (comestibila sau nu). In schimb, continutul este cam acelasi (carne si aditivi alimentari), cu aceleasi “avantaje” adresate omului modern – accesibilitate, versatilitate, pret redus, termen de valabilitate mare.
Despre efectele pe termen lung al consumului de aditivi alimentari sunt fie prea putine studii, fie prea putin mediatizate si asta deoarece genul acesta de informatii probabil ca nu ajuta la sustinerea industriei alimentare. Un semnal insa, care trebuie sa dea de gandit populatiei, este faptul ca producatorii (si mai nou restaurantele) sunt obligate in a enumera aditivii alimentari din componenta produselor si preparatelor puse la dispozitia consumatorului.
Un varf al iceberg-ului il poate constitui procentul ridicat de obezitate din ultimele decenii in randul populatiei din tarile asa-zis “dezvoltate”, a carei alimentatie se incadreaza la ceea ce recent, in nutritie, se numeste SAD (Standard American Diet), caracterizata de mancare de tip fast-food, semipreparate (multe dintre ele congelate) si alte asa-numite alimente ultra-procesate. Efectul acestor aditivi alimentari este perceput insa imediat de persoane hiper-sensibile, cu afectiuni infalamatorii si auto-imune, al caror organism reactioneaza imediat la consumul acestor mix-uri chimico-proteice.
Dependent de “facilitatea” oferita de produsele semipreparate, dar pus in situatia de a renunta la ele, omul modern nu stie efectiv ce sa mai manance. De fapt, nu stie cu ce sa inlocuiasca proteina oferita de aceste semipreparate, nemai vorbind de faptul ca fie nu are timpul necesar gatirii in casa a carnii cumparate, fie nu stie cum sa o faca.
In ceea ce priveste inlocuirea mezelurilor, conservelor si a altor produse (semi)preparate, optiunile sunt simple: pasare, porc, vita, oaie, capra, iepure, peste si fructe de mare – proaspete ori congelate; asta ca sa trec in revista oferta halelor de macelarie si pescarie disponibile (inca) in piete si super-market-uri.
Cat despre prepararea (adica gatirea) acestora, este si aici o poveste. Ea se numeste “prajitul” - o varianta extrem de facila, adoptata masiv de industria ospitalitatii si, din pacate, larg raspandita in gospodariile consumatorilor. “Avantaje” – rapid si gustos. Dezavantaje – gras si toxic. Asadar, excluzand categoric prajitul ca mod de preparare, raman: fierberea (in apa ori abur), coacerea (in tava sau oala la cuptor, ori la rotisor) si prepararea pe gratarul cu jar sau la protap. Spun “cu jar”, intrucat fast-food-urile, si mai nou si unele restaurante, abunda in oferte tip “grill” care nu este altceva decat o tava metalica unsa periodic cu ulei, avand si oarece striatii pentru a nu se “lipi” carnea si a-i oferi aspectul de “grill”. Nu difera cu nimic aceasta metoda de gatire fata de prajitul in tava - poate dungile lasate de striatii pe bucata de carne prajita. Asadar, daca vrei “la gratar”, cauta fumul de la carbuni, altfel ramai la fiert sau copt ca metoda de praparare a carnii.
Fiecare din tipurile de carne macra enumerate mai sus se preteaza mai mult sau mai putin, din punct de vedere gastronomic, la una sau mai multe din metodele de preparare amintite. Cat despre partea de gust (savoare), aceasta va fi obtinuta prin asezonarile alese – salate, legume sau sosuri (evident, preparate in casa).
● ● ●
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu