Un secret uitat in zilele noastre super-tehnologizate este ca, pentru a realiza ceva, trebuie sa iti “aliniezi” mintea cu inima si cu fapta; minte, simtire si actiune. Iar daca mintea poate zabovi asupra mai multor chestiuni deodata (ceea ce mai degraba as cataloga drept “imprastierea mintii”), nu la fel sta treaba cu inima (precum si cu actiunea). Crezul tau, convingerea ta, simtirea ta profunda ca un anumit lucru si nu altul trebuie facut este unica si nu se poate referi la mai multe optiuni deodata. Mintea poate fi multi-tasking, inima nu. Si tocma aceasta “cercetare” a inimii, tocmai aceasta ascultare a vocii interioare este lasata deoparte, este neglijata tot mai des pe zi ce trece, spre “folosul” zgomotului mental pe care traiul “civilizat” ni-l faciliteaza cu generozitate in fiecare zi...
